//Emily Dickinson//

I don’t know about other people’s relationship with poetry, but mine is really… delicate. Biohazard. Sacrosanct. Poetry is so easy to defile. It takes a lot to please me poetry-wise. I think this Is my favorite poem: https://monadnock.net/dickinson/word.html

//Lumina din oameni//

S-a stins din viață tatăl meu, Gavril Cadariu. Pentru cei care l-au iubit, dar nu au reușit să vină ieri să-și ia rămas bun de la el, las aici gândurile cu care noi, familia, l-am condus pe ultimul drum:

« Târgu Mureș a pierdut un mare om de cultură », este titlul unui articol din presa locală, din data de 1 mai. « S-a stins din viață Gavril Cadariu, regizor, directorul teatrului Ariel ». 

Așa este, a plecat dintre noi Gavril Cadariu, regizor, cadru didactic, manager. Gabi, cum îi spuneam aproape toți. 

S-a născut în 21 martie 1958. Echinoxul de primăvară, anotimpul lui preferat. Din adolescență și-a dorit să regizeze. Teatrul a ajuns sa fie viața lui. Ca manager, a dat o nouă direcție Teatrului pentru copii și tineret Ariel din Târgu-Mureș, pe care l-a condus timp de 25 de ani. Nu numai că a avut grijă de propria-i familie, dar și de cele două trupe ale teatrului – cea română și cea maghiară – unde a creat o comunitate pe care a coagulat-o organic și foarte puțin ierarhic în jurul său. Întotdeauna a pus nevoile altora mai presus de nevoile sale. 

Acest om a mutat munții, cum numai cineva cu nume de arhanghel putea să o facă.

Viața lui ca regizor, conferențiar universitar și director de teatru a fost plină de realizări de nivel național și internațional. Despre acestea însă, nu prea vorbea, cu toate că au fost strălucite. A regizat spectacole premiate la festivaluri de prestigiu, iar apoi, devenind și cadru universitar și-a susținut, pe lângă cele două familii, pe care le avea deja, încă una : pe cea academică, formată din colegi și studenți la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. Gabi Cadariu nu și-a format doar studenții, ci pe toți cei care l-au întâlnit. Nu-i plăcea să se dea superior și, fără să-și propună, îi învăța pe ceilalți prin exemplul său personal. Căci a avut o viață și o carieră exemplară. El a iubit Omul, căci, așa cum spunea Shakespeare, « lumea-ntreagă e o scenă ». 

Gabi avea nevoie de teatru ca de apă, de aer, cu tot ce înseamnă el : actorii cu care a lucrat, studenții pe care i-a format, colegii de la universitate, colegii de la teatru, colegii de breaslă din România și din afara ei. Nu a uitat niciodată că și-a început cariera ca regizor tehnic, deci nu e de mirare că a iubit oamenii de la lumini și lumina din oameni. 

A fost, el însuși, un om luminos. L-am cunoscut cu toții în diverse ipostaze, știm că a strălucit. Prin discreție, prin curățenie spirituală, prin căldura umană pe care ne-a arătat-o tuturor. Dar Gabi nu a fost doar o personalitate a lumii culturale. A fost și o persoană. Se poate crede că cele două aspecte ale vieții sale erau diferite. Dar oriunde s-ar fi aflat, el era om de teatru. Când îl sunai și întrebai ce face, răspundea : « Sunt la teatru. » Când îl întreba cineva în ce zodie s-a născut, răspundea : « În zodia Teatrului. » Și, probabil că, dacă acum i-am cere un sfat legat de cum am putea trece peste această pierdere uriașă, ne-ar spune : « Mergeți la teatru ! »

Azi asistăm la ultimul său spectacol. 

Să iubim. Asta a încercat să ne învețe pe mulți dintre noi. Și-a iubit familia, și-a iubit meseria, a iubit oamenii. Dar, deși a avut și o poziție oficială în lumea teatrului, pe Gabi l-ar fi bucurat, cu siguranță, să ne amintim de el într-un mod mai puțin oficial. Nu prea agrea ceremoniile golite de sens, menite doar să « bifeze » un eveniment, deși le înțelegea rostul. Și răspundea, când era întrebat de ce nu dă mai multe interviuri, că el, când are ceva de spus, spune prin ce face pe scenă. Ținem minte spectacolele pe care le-a regizat în zona teatrului experimental, printre ai cărui pionieri se numără. 

Era un maestru al luminilor. Și al celor de scenă, dar și al celor din cotidian. A îmbogățit un număr uriaș de vieți omenești. 

A plecat pe neașteptate, dar poate a fost chemat sus, la lumini. Acolo stătea la aproape toate spectacolele – atât la ale sale, cât și la cele care s-au jucat în teatrul pe care l-a condus până anul acesta. A dăruit prin tot ce a făcut, era felul său de-a fi. 

Azi, reflectorul este fixat pe silueta sufletului său, care se profilează în lumina pe care a iubit-o atât de mult. Ne-a iubit. Și noi l-am iubit. 

Acum, îi mai spunem asta o dată. Și am vrea să-i oferim, la rândul nostru, un dar. Poate l-ar bucura mai mult ca orice să trecem cu bine peste momentul plecării sale. Poate ne-ar spune să nu uităm să ne iubim. Să nu uităm să ne jucăm. Să nu-l uităm pe el, dar să uităm durerea despărțirii. Să nu uităm să mergem la teatru ! Să nu-l dezamăgim ! Ne privește, de sus, de la lumini !

Drum lin printre stele, Gabi !

//Rețeta zilei//

Se ia cartea pe care o citești acum (David Foster Wallace – Infinite Jest), se adaugă trei (trei!) lingurițe aka o trilogie formată din trei (deci trei, da? 🙂 cărți, pe care ai citit-o parțial (Henry Miller – Rosy Crucifiction, formată din Sexus, Plexus, Nexus), te uiți în dulapul unde ții condimentele căutând ceva (nu știi ce, e vorba de un fel de ‘missing limb’ syndrome), îți dai seama că ar putea fi ceva ce ai avut odată (Dicționar de filosofie occidentală apărut la Nemira secolul trecut), îți promiți să faci rost din nou de cartea aia, după care, la foc mic, aștepți momentul potrivit din punctul de vedere al resurselor (financiare și emoționale) să obții de pe net, că în librării nu găsești, anumite cărți de Olga Tokarczuk, Christopher Paolini și, neapărat, toată seria Pathfinder de Orson Scott Card.

//Three exclamation marks, a documentary film and things that are hard for you to talk about//

1. Think “Eleanor Rigby” – especially the opening lyrics;
2. Add ‘True Detective” – Season 1.;
3. Do any of my Romanian readers remember M. I. S. A.?;

Now watch “Escaping Twin Flames’ on Netflix. Or don’t. Google ‘twin flame’ and then watch ‘Escaping Twin Flames’ on Netflix. Not yet. Google ‘human trafficking’ and then watch ‘Escaping Twin Flames’. Nope, not yet. Google ‘cult’ and then watch. No. Google ‘cult abuse’.. Now you might really want to watch ‘Escaping Twin Flames’ on Netflix. You can also Google ways to escape and recover after severe abuse if you are a lonely, vulnerable person – usually women are more prone to being targeted by such cults. Check your ‘pockets’, these scavengers are in it for the big haul, They try to sell love to lonely, vulnerable people – especially women – who end up being scammed, traumatized and other lovely treatments. I knew a woman who was the victim of a vicious, insidious, tentacular Twin Flame cult. She told me she didn’t understand what was happening to her. I hope now you do, D. I hope now you do.

//”La aniversară”//

Anul acesta se împlinesc douăzeci de ani de când am absolvit masteratul de Antropologie culturală – Facultatea de Litere, Universitatea din București. Așadar, iată ediția princeps – și aniversară – a unei cărți care cuprinde, în mare, preocupările mele eseistice din acea perioadă (una dintre cele mai fericite din viața mea). Nu am renunțat la antropologie și nu voi renunța niciodată. Cartea poate fi descărcată gratuit în format *epub prin aplicația Apple Books: http://books.apple.com/us/book/id6497227665
și în PDF de aici: https://s.go.ro/w6xndmac
Din perspectiva antropologiei culturale, poveștile pentru copii arată (și) altfel.

//weekend//

Cel mai frumos sfârșit de săptămână de până acum în 2024. E 13 aprilie – fix în secunda asta mi-am dat seama – și de multe ori mi s-a spus că mie 13 îmi aduce noroc. Ei, dacă până azi am mai avut îndoieli, s-au cam risipit: a fost o zi mai mult decât norocoasă! Detalii – mai jos.

//Cuvintele zilei*//

exegeză

hermeneutică

//Open, Sesame!//

My parents visited Istanbul recently. I’m definitely jealous, but my past plans of going there on a trip have thus been revived. Not only have I been suffering from a very severe case of AWIAG (Advanced Writing in any Genre), which is incurable, but I have now caught the CB (City Break) virus again. I’ve been trying to get rid of it by visiting London, Budapest, Prague, Stockholm, Cracow, Paris, Rome, Athens, Sofia et al., but it seems to resurface in my metabolism ever so often.

//Writing in English//

I teach English. I guess I can accept the fact that I might be considered annoying for insisting that my students read in English. It’s the way I got to feel at home when it comes to this language. As for thinking in a foreign language? This is how I ventured into the realm of fantasy writing. Eager for a feel-good read? Scan the QR code!

Cartea zilei

Pentru cei care folosesc Apple Books: click pe imagine sau scanați codul QR!

“Am scris această carte pentru că m-am gândit la politică. 

Am scris această carte pentru că m-am gândit la oameni, minoritate de orice fel, majoritate de orice fel.